Ce am invatat despre mine din revolta contra consumerismului

Cineva a spus la un moment dat: “Nu trai ca toata lumea, daca nu vrei sa sfarsesti ca toata lumea”. Oamenii traiesc intr-o continua stare de anxietate data de dorinta de a avea cat mai mult, de a detine lucruri cat mai multe, de la a reinnoi garderoba cat mai des, masina, aparatele electrocasnice, de a nu ramane “in urma” vecinului sau a prietenilor care tocmai ce si-au achizitionat un nou televizor, de a impresiona colegii cu hainele “la moda”.

Am obosit doar enumerand toate motivele si posibilele cause pentru care omul de astazi devine stresat si nefericit. Este atat de obositor din punct de vedere mental si financiar, sa tii pasul cu toata lumea, sa fii un consummator adevarat si sa-ti arunci banii in stanga si in drepta nestiind exact de ce, sa traiesti incontinuu capturat intre adevaratele nevoi si nevoile inchipuite.

Mi-am zis intr-o zi,ca vreau sa traisc asa cum simt, bazat pe adevaratele nevoi, nu pe mofturi. Refuz sa traiesc dupa cum dicteaza societatea. Nu vreau sa traiesc ca toata lumea, nu vreau sa ma indatorez si sa traiesc frustrata si stresata din cauza faptulu ca trebuie sa-i impresionez contant pe cei de langa mine, sau sa tin pasul cu ei, si cu siguranta nu voi deveni o masinarie care nu e buna la altceva decat a consuma.

Nu vreau sa traiesc ca cei mai multi, pentru ca nu vreau sa sfarsesc ca cei mai multi: asteptand o pensie care intarzie sa apara si cu care nu pot face mare lucru, fara economii in banca, fara sa fi vazut nici macar 2 tari, nu mai zic toata Europa sau alte continente, gandindu-ma la viata cu regret ca n-am facut un lucru sau altul pentru ca am muncit prea mult, pentru ca am cuparat prea mult si n-am ales ce ar fi trebuit sa conteze pentru mine.

NU VREAU SA MAI CUMPAR! M-am saturat sa platesc la fiecare pas, pentru ca societatea imi sufla in ureche neincentat, ca cu cat cheltuiesc mai mult cu atat mai fericita voi fi. Este o minciuna!

Am invatat sa fac diferenta dintre nevoie si moft. Am invatat ca bucuria de moment e inselatoare si ca cut cat platesc mai mult pentru “momente de fericire” cu atat va fi nevoie sa platesc mai mult si mai mult pentru acelasi nivel de satisfactie.

Spre deosebire de trecut, acum ma uit in jurul meu prin casa si ma tot gandesc de ce anume lucruri sa mai “scap”, si cand ma duc afara vreau sa NU cumpar, ma ambitionez si concurez cu mine insami sa vad cat de mult timp NU voi cumpara te miri ce.

Din pacate, omul de astazi e “consumat” de societatea careia ii apartine, nu este liber, pentru ca mintea lui nu este libera, se  gandeste incontinuu cum sa mai cumpere ceva ca sa fie putin mai fericit.

Petru mine, adoptarea unui stil de viata mai simplu, mai aproape de minimalism, un stil de viata mai frugal m-a eliberat de sub presiunea consumerismului. Am invatat ca am nevoie de foarte putine lucruri, si ma simt mult mai sigura pe ziua de maine. De ce? Pentru ca am econmisit destui bani incat sa nu ma panichez.

Ca aceasta eliberare sa se intample, trebuie sa aiba loc o schimbare de mentalitate. Constanta grija pentru parerea celorlalti despre noi insine este dusmanul libertatii noastre; obsesia pentru perfectiune, de la cum aratam pana la cat de mobilata ne este casa, este inamicul cel mai de temut al unei vietii linistite si fericite; preocuparea pentru aparente este motivul pentru care cei mai multi oameni au rate la banci.

Acum ma limitez, sau cel putin incerc pe cat se poate de mult, la strictul necesar, pentru ca stiintific vorbind, gandindu-ne la piramida lui Maslow, daca-mi sunt satisfacute nevoile de baza, am tot ce e nevoie pentru a ma simti satisfacuta. Continuand cu nevoia de socializare, apartenenta si dezvoltare profesionala si personala: am un job, am o familie, cativa prieteni si un viitor sot pe care il iubesc si care ma iubeste. Sunt o femeie fericita!

Astazi, ma concentrez pe a trai lucruri noi, a cunoaste locuri si oameni noi, pentru ca aceste lucruri sunt cele care-mi “mobileaza” cel mai bine viata; ma ajuta sa ma dezvolt si imi ofera acel tip de satisfactie care nu poate fi cumparata cu bani.

Eu ma consider o persoana privilegiata, si sunt fericita ca am realizat ca de cele mai multe ori putin inseamna de fapt mult, insa sunt constienta ca exista extrem de multe persoane pentru care frugalitatea sau minimalismul nu reprezinta o optiune si o necesitate, pentru ca au cu mult mai putine resurse decat au nevoie. Acest lucru este realitatea trista a societatii in care traim, in timp ce unii arunca mancare la gunoi, altii nu au ce sa manance.

 

 

 

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *